joi, 1 februarie 2018

Mooji - Pași în introspecție (Steps of inquiry)

https://leokamarius.blogspot.in/2018/02/mooji-pasii-introspectiei-steps-of.html

La început, va lua ceva timp să stabilizezi și contopești atenția cu simțământul de prezență conștientă - scopul introspecției. Fii dispus, la fiecare încercare, să dedici douăzeci sau treizeci de minute pentru această treabă. Începe prin a menține numai simțământul ființării sau "Eu sunt - Sinele", excluzând alte gânduri.
Gândurile și sentimentele vor ieși la suprafață și atenția va tinde să devieze cu ele. Nu te identifica sau lupta cu aceste tendințe, nu le judeca. Adoptă o atitudine impersonală, prin simpla observare a jocului sau mișcării lor fără nicio implicare, în timp ce păstrezi sau rămâi ca intuiția "Eu sunt". Fii atent la tendința de a aluneca în gândire. Ține-te doar de ființare.

Ori de câte ori atenția rătăcește, continuă să o aduci înapoi la prezență. Nu începe introspecția încă. Numesc asta stabilizarea sau îmblânzirea calului sălbatic mintea. Gradat, mintea, când îi este negată hrana atenției, credinței și interesului, va începe să se liniștească de la sine. Atunci va apărea un sentiment de spațiu mărit, claritate și pace pe măsură ce atenția se stabilizează, și simțământul de prezență devine mai pronunțat. Aceasta e o stare de naturală nemișcare și bucurie; ființare sănătoasă.

Existența Subiectivă

Am ajuns la un stadiu al observării de câteva ori, dar cum să stabilizez asta?


Introspecția nu a început încă. Aceasta e mai degrabă liniștirea minții și a atenției. Un timp potrivit pentru începerea introspecției, inițial, este când identificarea puternică e prezentă și multă energie și atenție tinde să se năpustească către control, manipulare sau judecată. Acestea sunt semnele cheie că Prezența, care e în mod natural impersonală, deschisă, fără formă și clară, s-a preschimbat în modul ego-personalitate.
Această schimbare e un fel de coborâre într-o stare mai joasă și e adesea acompaniată de senzații de neliniște în ființă. Cel mai adesea, am devenit așa de obișnuiți cu această stare de identificare că o acceptăm ca fiind normală.

Acum, așa cum am zis mai devreme, imediat ce atenția s-a contopit cu prezența "Eu sunt", pacea naturală și spațiul predomină. Mintea e calmă. Află dacă există aici vreo separare sau diferență între acest calm și simțământul "Eu sunt", sentimentul natural de existență subiectivă.
Observă. Simte. Nu gândi.
Acum, întrebarea ta: Cum să stabilizez această stare? Examinează această întrebare. Cine pune această întrebare? Cine e aici să stabilizeze ceva și e ceva de stabilizat? Privește și vezi.


Nu-ți forma nicio concluzie

Când încerc să urmez îndrumările tale, ce tinde să se întâmple e...atenția mea zboară. Găsesc că e dificil să merg mai profund.


Da. Ce vede atenția că zboară? Ce sau cine zice: "E dificil să merg mai profund"? Află asta pentru tine însuți. E ca și cum ceva rezistă acestei explorări, nu-i așa? Ca și cum ceva nu vrea să fie aflat, nu vrea să fie văzut sau descoperit. Distrageri puternice apar în acest punct, rezultând în atenția zburând și aterizând pe lucruri triviale.
Cu blândețe întoarce-te la întrebare de fiecare dată când atenția rătăcește. Să nu cazi în capcana: "O, nu! Am pierdut-o iarăși!" La fel de bine, nu accepta niciun răspuns pe care ți-l dă mintea - precum "Eu sunt Pură Conștiință", "Eu sunt doar Martorul".

Poate chiar părea că eu-l problematic, egoul, dispare brusc, lăsând un simțământ de calm și vacuitate.
În mod greșit, introspecția este abandonată prematur, lăsând un fals simțământ de victorie. Aceasta fiind o pace falsă de cele mai multe ori, eu-l răutăcios începe din nou foarte repede.
Deci ideea aici e: rămâi în simțământul "Eu sunt martorul", dar nu-i da nicio imagine sau identitate acestui simțământ de martor. Fii atent la simțământul "Eu", fără gânduri. "Simte"-l cu totul.

Rămâi fixându-ți atenția pe asta. Nu fi grăbit sau nu părăsi "parfumul" lui "Eu" pentru vreun gând care te poate distrage. Gradat, orice calitate personală ce se atașează de "Eu" va începe să cadă, lăsând doar simțământul intuitiv și fără imagine "Eu sunt", fără intruziunea fluxului gândurilor. Rămâi în acesta ca acesta. Nu forma nicio concluzie în minte. Rămâi ca pură conștiință non-obiectivă, deschisă, neutră.


Confirmă-te pe tine însuți ca Sine

Văd că asta e ușor acum, aici, cu ajutorul îndrumării și prezenței tale, dar când mintea mea năvălește din nou și tu nu ești aici să îmi ghidezi atenția, aceeași luptă va apărea.


Asta e ca spațiul care în mod greșit se identifică ca fiind vântul, și apoi realizează că nu e vântul, ci acela în care vântul se mișcă - și apoi întreabă: "Văd acum, sunt doar spațiul și nu vântul, cum pot rămâne ca spațiul când vântul apare iarăși?"

Trebuie să rămâi așa de fixat în Sine, să te confirmi pe tine însuți ca doar Pură Conștiință-Prezență, astfel încât gândul "Eu sunt corpul-mintea-personalitatea" să nu aibă niciun fel de teren. Când, astfel, conștiința recunoaște, înregistrează și trăiește direct, experiențial, acest adevăr despre ea însăși dincolo de îndoială, egoul cu toate limitările sale este dat afară. Și el va fi așa de slăbit datorită acestei vederi directe, că și dacă se întoarce prin puterea obișnuinței, puterea sa este redusă sever de fiecare dată.
În mod gradat, el piere cu totul în acea formă, din cauza a ceea ce eu numesc "lipsa de oxigen", asta însemnând că tu îi refuzi interesul sau credința. El devine ca o sămânță arsă, incapabilă să încolțească chiar dacă ai planta-o în cel mai bun sol.


https://mooji.org/ 

Traducerea: Summairu (2018)


Citește și:
Introspecția ghidată de Mooji
Mooji - Să fii născut din nou
Mooji - Despre pretenția realizării Sinelui
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Mooji - Puterea adevăratei rugăciuni
Mooji - Fii mierea
Mooji - Capcana egoului



In the beginning, it will take some time to stabilise and merge the attention with the sense of conscious presence – the goal of inquiry. Be willing, at each attempt, to devote twenty or thirty minutes for this work. Start by holding on only to the sense of being or ‘I am-self,’ to the exclusion of other thoughts.
Thoughts and feelings will swim up and the attention will tend to drift off with them. Don’t identify or fight with these tendencies, don’t judge them. Adopt an impersonal attitude, by simply observing their play or movement without involvement, whilst holding onto or remaining as the intuition ‘I am.’ Watch the tendency to lapse into thinking. Hold onto being, only.

However many times the attention wanders off, keep bringing it back to presence. Don’t begin the inquiry as yet. I call this stabilising or taming the wild-horse mind. Gradually, the mind, when denied the food of attention, belief and interest, will begin settling down by itself. There will then arise a feeling of increased space, clarity and peace as the attention stabilises, and the sense of presence becomes more pronounced. This is a state of natural stillness and joy; healthy being.

Subjective Existence
I have arrived at a stage of observation a number of times, but how to make it stable?

The inquiry hasn’t yet begun. This is merely settling the mind and attention down. A good time to begin inquiring, initially, is when strong identification is present and much energy and attention tend to rush towards managing, manipulating or judging. These are the key signs that Presence, which is naturally impersonal, open, formless and clear, has shifted into ego-personality mode.
This shift is a sort of descent into a lower state and is often accompanied by sensations of restlessness in the beingness. Mostly, we have become so accustomed to this state of identification that we accept it as normal.

Now, as I have said earlier, as soon as the attention has merged with the presence ‘I am,’ natural peace and space prevail. Mind is calm. Find if there exists here any separation or difference between this calm and the sense ‘I am,’ the natural feeling of subjective existence.
Observe. Feel. Don’t think.
Now, your question: How to stabilise in this state? Examine this question. Who is making the question? Who is here to stabilise anything and is there something to stabilise? Look and see.

Don’t form any conclusion
When I try to follow your instructions, what tends to happen is… my attention just flies off. I find it difficult to go deeper.

Yes. What sees the attention flying off? What or who says: “It is difficult to go deeper”? Find out for yourself. It is as though something resists this exploration, isn’t it? Like something does not want to be found out, doesn’t want to be seen or discovered. Forceful distraction comes up at this point, resulting in the attention flying off and mostly landing on trivia.
Gently return to the question each time the attention strays. Don’t fall into: “Oh no! I’ve lost it again!” As well, do not accept any answer the mind gives – such as ‘I am Awareness,’ ‘I am the Witness only.’

It may even seem that the ‘problematic I,’ the ego, suddenly vanishes, leaving a sense of calm and emptiness.
Mistakenly, the inquiry is then prematurely abandoned, leaving a false sense of victory. This being a false peace as often, the mischievous ‘I’ starts up again very quickly.
So the point here is: remain in the sense ‘I am the witness,’ but don’t give any image or identity to this witnessing sense. Watch the sense ‘I,’ without thought. ‘Feel’ it out.
Stay with fixing the attention on this. Do not be hurried or put off the ‘scent’ of the ‘I’ by any distracting thought. Gradually, any personal quality attaching itself to the ‘I’ will begin falling away, leaving only the intuitive and imageless sense ‘I am,’ without the intrusion of the thought-current. Remain in this as this. Don’t form any conclusion in mind. Stay as open, neutral non-objective awareness.

Confirm Yourself
I see that this is easy now, here, with the help of your guidance and presence but when my mind rushes up again and you are not here to guide my attention, the same struggle will arise.

That’s like space having mistakenly identified itself as wind, and then realising it is not wind, but that in which wind moves – and then asking: “I see now, I am space only and not wind, how can I remain as space when the wind comes again?”

You are to remain so fixed in the Self, as to confirm yourself as the Awareness-Presence alone, that the thought ‘I am the body-mind-personality’ has no holding ground. When, like this, the consciousness recognises, registers and experiences this truth of itself beyond doubt, the ego with all its limitations is driven off. And it will be so weakened through this direct seeing, that even though it returns through the force of habit, its power is severely reduced each time. Gradually, it perishes in that form, from what I call ‘the lack of oxygen,’ meaning you deny interest and belief. It becomes like a cooked seed, unable to sprout even if planted in the best soil.

- Mooji

https://mooji.org/ 

marți, 23 ianuarie 2018

Anil Seth - Cum creierul halucinează realitatea conștientă (Your Brain Hallucinates Your Conscious Reality)

În chiar acest moment, miliarde de neuroni în creierul vostru lucrează împreună ca să genereze o experiență conștientă -- și nu orice experiență conștientă, experiența voastră a lumii înconjurătoare și a voastră înșivă în ea. Cum se întâmplă asta? Conform cu Anil Seth, expert neuroștiințific, noi toți halucinăm tot timpul; când suntem de acord cu halucinațiile noastre noi numim asta "realitate".
Însoțiți-l pe Seth pentru această minunată și dezorientantă discuție ce vă poate lăsa cu întrebări despre chiar natura existenței voastre.



Right now, billions of neurons in your brain are working together to generate a conscious experience -- and not just any conscious experience, your experience of the world around you and of yourself within it. How does this happen? According to neuroscientist Anil Seth, we're all hallucinating all the time; when we agree about our hallucinations, we call it "reality." Join Seth for a delightfully disorienting talk that may leave you questioning the very nature of your existence.
This talk was presented at an official TED conference, and was featured by our editors on the home page.

joi, 4 ianuarie 2018

Robert Adams - Nimeni nu poate deveni iluminat (No one can become enlightened)

Sunt mulți oameni care se tot învârt prin lume și pretind că sunt iluminați, mai mulți ca niciodată. Nu face nicio diferență pentru mine, dar este amuzant. E interesant.
În primul rând, ce înseamnă cuvântul iluminare? Nu vorbesc de definiția din dicționar. Pe calea Jnana, ce înseamnă iluminarea? Răspunsul este: nu există asemenea cuvânt. Nimeni nu devine iluminat. Nu există niciun corp, niciun Eu, niciun mie, nu există vreun lucru care să devină vreodată iluminat. Cuvântul iluminare este folosit de ajnani (ignoranții de Sine), de elevi.
Realitatea Absolută, Conștiința Pură Fără Alegere, Sat-Cit-Ananda, Parabrahman––astea sunt toate cuvinte care nu există decât pentru elev cu scopul de a-i explica că există o stare dincolo de așa-zisa normă. O stare de totală transcendență, și îi dăm un nume acesteia, iluminare.

Când aceasta se întâmplă cu adevărat sau transpare într-o ființă, eu-l a fost complet distrus, complet anihilat. Eu-l nu mai există, și pentru acea ființă, nu există absolut nimeni care devine iluminat. Acea ființă stă în natura sa adevărată, în nimicul, absolutul nimic.
Nimeni nu poate deveni iluminat. Nimeni nu poate fi eliberat, pentru că tu-ul care crede că poate fi eliberat nici măcar nu există. Nu există niciun tu. Nu există nicio persoană. Nu există nicio ființă umană care e o ființă umană într-o zi și apoi ziua următoare devine eliberat.
Există doar Sinele eliberat, și tu ești Acela. Nu există niciun tu așa cum pari. Aparența lui tu cel care te crezi a fi este falsă. De aceea spun că toate problemele tale, toate prostiile pe care tu le continui, toate grijile, toate lucrurile de care îți pasă, toate emoțiile tale, ele nu există. Nu au existat niciodată și nu vor exista vreodată. Totul este jocul maya-ei, leela (lila-jocul divin). Nu există. Nimeni din camera asta nu există. Nu există niciun tu și nu există niciun eu.

Există doar Sinele. Și când sinele devine Sinele, el nu mai este sinele. Pentru că niciodată nu a fost vreun sine adevărat de la bun început. Acesta e motivul pentru care subliniez, încetează să gândești. Gândurile tale te trag și mai tare în maya, în iluzie. Nu te gândi la iluminare sau trezire, sau să fii eliberat, sau să găsești un maestru care te poate ajuta. Ești dincolo de ajutor. Nimeni nu poate face nimic pentru tine.
De fapt ce se întâmplă e asta. Începi să realizezi că nu ești gândurile tale, că nu ești corpul tău, nu ești mintea ta, nu ești lumea, nu ești nici măcar eliberat. Ești nimic. Pe măsură ce începi să gândești în acest fel, orice trebuie să se întâmple în evoluția ta va transpare fără ca tu să faci ceva. Dacă îți e menit să fii cu un maestru, vei fi cu un maestru. Dacă îți e menit să fii de unul singur, vei fi de unul singur, cu tine însuți. Totuși, tu nu ai absolut nimic de-a face cu aceste lucruri. Rămâi în starea fără de gânduri. Lasă lumea în pace. Lasă oamenii în pace. Nu ajunge la nicio concluzie. Nu judeca pe nimeni. Totul va avea grijă de el însuși.

Cel mai rău lucru pe care îl poți face vreodată e să cauți iluminarea, eliberarea. Asta te reține. Te reține pentru că există acolo un sine care caută. Există un Eu care caută. Există un eu care încearcă să devină ceva, și întreaga idee e să îndepărtezi ceva din conștiința ta. De aceea, procesul realizării este să elimini, nu să adaugi. Să îndepărtezi asta, să îndepărtezi aia. Să elimini toate conceptele și toate ideile preconcepute. Să elimini toate gândurile, nu contează ce fel de gânduri sunt ele. Gândurile bune, gândurile rele, toate trebuiesc să dispară. Și ceea ce rămâne va fi nimic, niciun-lucru. Tu ești asta. Tu ești acest niciun-lucru.
Nu se simte bine să fii nimic, în loc de a crede că ești gândurile, că ești om, că ai o treabă de îndeplinit, și că ai o misiune?

Sunt mulți oameni spirituali, știi, care cred că ei au o misiune. Au venit să salveze lumea. Ei nu se pot salva pe ei înșiși, și ei caută să salveze lumea. Lumea va merge în direcția ei fără ajutorul tău, pro sau contra. Lasă lumea în pace.
Există o putere și o prezență pe care îmi place să o numesc CURENTUL CARE ȘTIE CALEA, care are grijă de tot. Este totul parte din marea iluzie. Și chiar și în această iluzie care apare în fața ochilor tăi, există o prezență și o putere care te înalță. Te va înălța atât de sus cât poți tu să îi permiți. Până când te înalță complet în afara corpului tău, gândurilor tale, universului, într-o dimensiune complet nouă.

Vei părea că ești aceeași persoană ca întotdeauna pentru oameni, dar tu nu vei mai fi acea persoană. Pentru că acea persoană a dispărut, nu mai există. Ai devenit Braman, Absolutul. Ai devenit omniprezent. Ai devenit Sinele fără să încerci să faci asta.
Trebuie să ai întotdeauna recunoștință pentru felul în care ești. Nu îți părea rău pentru tine. Iubește-te exact așa cum ești. Iubindu-te exact așa cum ești, vei transcende acele lucruri ce păreau că te deranjează, că te necăjesc, că îți cauzează suferință. Toate vor dispărea. Nu vei mai fi conștient de ele. Lasă totul să plece. Nu avea vreo dorință de niciun fel. Scufundă-te adânc în Sine. Nu reacționa la lumea exterioară sau la corpul tău. TOTUL ESTE BINE.

Când ești fără gânduri, fără nevoi, fără vreri, fără dorințe, atunci ești Dumnezeu.
Ești Universul. Ești Iubirea Divină. Ești frumos.

- Sri Robert Adams
Traducerea: Summairu (2018)
Citește și:
Robert Adams - Diferența dintre un căutător, un discipol și un devot (partea 1)
Robert Adams - Amintește-ți motivul pentru care ai venit aici 
Robert Adams - Ce-ai făcut cu viața ta?
Robert Adams - Despre devoțiune
Robert Adams - Smerenia; Nirvikalpa și Sahaja Samadhi

https://leokamarius.blogspot.in/2018/01/robert-adams-nimeni-nu-poate-deveni.html

There are many people who are going around claiming they're enlightened, more than ever. It really makes no difference to me, but it's amusing. It's interesting.


First of all, what does the word enlightenment mean? I'm not talking about a dictionary definition. To the path of Jnana, what does enlightenment mean? The answer is, there is no such word. No one becomes enlightened. There is no body, no I, no me, there is no thing that can ever become enlightened. The word enlightenment is used by the ajnani, by students.
Absolute Reality, Choiceless Awareness, Sat-Chit-Ananda, Parabrahman —those are all words that do not exist except to the student in order to explain that there is a state beyond the so-called norm. A state of total transcendence, and we give a name to this, enlightenment.

When this actually happens or transpires in a person, the I has been totally destroyed, totally annihilated. The me no longer exists, and to that being, there is absolutely no one who became enlightened. That being is resting in his true nature, in nothingness, absolute nothingness.
No one can become enlightened. No one can be liberated, for the you that thinks it can be liberated doesn't even exist. There is no you. There is no person. There is no human being who is a human being one day and the next day becomes liberated. There is only the liberated Self, and you are That.
There is not you as you appear. The appearance of you which you think you are is false. This is why I say all of your problems, all of your nonsense that you go on with, all your worries, all your cares, all your emotions, they do not exist. They never have existed and they will never exist. It is all the game of maya, the leela. It doesn't exist. No one in this room exists. There is no you and there is no me.

There is only the Self. And when the self becomes the Self, it is no longer the self. For there never was a real self to begin with. This is the reason why I emphasize, stop thinking. Your thoughts pull you deeper into maya, into illusion. Do not think of enlightenment or awakening, or being liberated, or finding a teacher who can help you. You are beyond help. No one can do anything for you.
Actually what happens is this. You begin to realize you are not your thoughts, you are not your body, you are not your mind, you are not the world, you're not even liberated. You are nothing. As you begin to think this way, whatever has to happen in your evolution will transpire without your doing anything. If you are meant to be with a teacher, you will be with a teacher. If you are meant to be by yourself, you will be by yourself. Yet, you have absolutely nothing to do with these things. Remain in the no thought state. Leave the world alone. Leave people alone. Do not come to any conclusion. Do not judge anyone. Everything will take care of itself.

The worst thing you can ever do is to search for enlightenment, for liberation. This keeps you back. It keeps you back because there is a self that is searching. There is an I that is searching. There is a me that is trying to become something, and the whole idea is to remove something from your consciousness. Therefore, the process of realization is removal, not adding. Removing this and removing that. Removing all concepts and all preconceived ideas. Removing all of your thoughts, no matter what kind of thoughts they are. Good thoughts, bad thoughts, they all must go. And what is left will be nothing, no-thing. You are that. You are that no-thing.
Doesn't it feel good to be nothing, instead of believing you are thoughts, and you are human, and you have a job to fulfill, and you have a mission?

There are many spiritual people you know who think they have a mission. They have come to save the world. They can't even save themselves, and they're looking to save the world. The world will go on the way it's going on without your help, for or against. Leave the world alone.
There is a power and there is a presence which I like to call THE CURRENT THAT KNOWS THE WAY, that takes care of everything. It is all part of the grand illusion. And even in this illusion which appears in front of your eyes, there is a presence and a power that lifts you up. It will lift you up as high as you can allow it to. Until it lifts you up completely out of your body, out of your thoughts, out of the universe, to a completely new dimension.

You'll appear to be the same person as always to people, but you'll not be that person any longer. For that person is gone, no longer exists. You have become Brahman. You have become all-pervading. You have become your Self without trying to do so.
You must always have gratitude for the way you are. Do not feel sorry for yourself. Love yourself just the way you are. By loving yourself just the way you are, you will transcend those things that have appeared to annoy you, to bother you, to cause you pain. They will all go. You'll no longer be aware of them. Let go of everything. Have no desires whatsoever. Dive deep within the Self. Do not react to the outside world or to your body. ALL IS WELL.

When you are without thoughts, without needs, without wants, without desires, then you are God. You are the Universe. You are Divine Love. You are beautiful.

- Sri Robert Adams

duminică, 24 decembrie 2017

David Godman - Introspecția (Self-Enquiry)

https://leokamarius.blogspot.in/2017/12/david-godman-introspectia-self-enquiry.html

Începătorii în introspecție erau sfătuiți de Sri Ramana să își pună atenția pe simțământul interior de "eu" și să mențină acest simțământ cât mai mult posibil. Li se zicea că dacă atenția este distrasă de alte gânduri ei ar trebui să se reîntoarcă la conștiința asupra gândului-"eu" ori de câte ori deveneau conștienți că atenția a hoinărit. El sugera diferite ajutoare care să asiste acest proces - unul era să te întrebi "Cine sunt eu?" sau "De unde a apărut acest eu?" - dar țelul ultim era să fii conștient continuu de "eu"-l care-și asumă că el e responsabil pentru toate activitățile corpului și ale minții.

În stadiile de început ale practicii atenția la simțământul de "eu" este o activitate mentală, care ia forma unui gând sau a unei percepții. Cu cât practica avansează, gândul "eu" lasă loc la un simțământ de "eu" trăit subiectiv, și când acest simțământ încetează a se mai conecta și identifica cu gândurile și obiectele, el dispare complet. Ce rămâne e o trăire experiențială a ființării în care simțământul individualității a încetat temporar să opereze.

Trăirea poate fi intermitentă la început dar prin practică repetată devine tot mai ușor să fie atinsă și menținută. Când introspecția atinge acest nivel e o conștiință (conștiență) fără de efort a ființării în care efortul individual nu mai este posibil din moment ce "eu"-l care face efort a încetat temporar să mai existe. Nu e realizarea Sinelui din moment ce gândul "eu" se reafirmă periodic dar este cel mai înalt nivel al practicii. Experiența repetată a acestei stări de ființare slăbește și distruge vasana-ele (tendințele mentale) care cauzează ca gândul "eu" să apară, și, când strânsoarea lor a fost suficient slăbită, puterea Sinelui distruge tendințele reziduale atât de complet că gândul "eu" nu mai apare niciodată. Aceasta e starea finală și ireversibilă de realizare de Sine. Această practică a atenției de sine sau conștiința asupra gândului-"eu" este o tehnică blândă, ce evită metodele represive obișnuite de a controla mintea. Nu este un exercițiu de concentrare, nici nu urmărește suprimarea gândurilor; mai degrabă invocă să fii conștient de sursa de unde apare mintea. 

Metoda și țelul introspecției e să sălășluiești în sursa minții și să fii conștient de ceea ce ești prin retragerea atenției și a interesului de la ceea ce nu ești. În stadiile de început efortul ce e sub forma mutării atenției de la gânduri la gânditor este esențială, dar odată ce conștiința asupra simțământului-"eu" a fost stabilizată ferm, mai mult efort este contra-productiv. De aici încolo e mai mult un proces al ființării decât al făptuirii, al ființării fără de efort mai degrabă decât un efort de a fi.
Să fii ceea ce deja ești fără efort din moment ce ființarea este mereu prezentă și mereu experiențial trăită. Pe de altă parte, să pretinzi că ești ceea ce nu ești (de exemplu, corpul și mintea) cere un efort mental continuu, chiar dacă efortul este aproape întotdeauna la un nivel subconștient. Astfel se înțelege că, în stadiile înalte ale introspecției, efortul ia atenția de la experiența ființării, în timp ce încetarea efortului mental o revelează. În cele din urmă, Sinele nu este descoperit ca un rezultat al facerii a nimic, ci doar prin ființare.

Cum Sri Ramana însuși remarca odată:
"Nu medita - fii!
Nu gândi că ești - fii!
Nu te gândi la ființare - ești!"
Introspecția nu trebuie văzută ca o practică a meditației ce are loc la anumite ore și în anumite poziții; ea trebuie să continue în timpul orelor zilei, indiferent de ceea ce faci.
Sri Ramana nu vedea niciun conflict între muncă și introspecție, și susținea că, cu o mică practică, ea poate fi făcută în orice circumstanțe. Uneori spunea într-adevăr că perioade regulate de practică formală sunt bune pentru începători, dar el niciodată nu recomanda perioade lungi de meditație așezat și mereu și-a arătat dezaprobarea când vreunul dintre devoții săi își exprima dorința de a renunța la activitățile lumești în favoarea unei vieți meditative.

- David Godman, ‘Be As You are’ (din cartea "Fii Așa Cum Ești")

Traducerea Summairu

Citește și:

Ramana Maharshi - Cine Sunt Eu? (Nan Yar?)

Învățăturile lui Sri Ramana Maharshi
Robert Adams & Ramana Maharshi - Doar Fii
Yogananda îl întâlnește pe Sri Ramana Maharshi

Lal-Ded - Cuvântul unei mistice rebele din Kashmir
http://www.davidgodman.org/


Beginners in self-enquiry were advised by Sri Ramana to put their attention on the inner feeling of `I' and to hold that feeling as long as possible. They would be told that if their attention was distracted by other thoughts they should revert to awareness of the `I'-thought whenever they became aware that their attention had wandered. He suggested various aids to assist this process - one could ask oneself `Who am I ?' or `Where does this I come from ?' - but the ultimate aim was to be continuously aware of the `I' which assumes that it is responsible for all the activities of the body and the mind.

In the early stages of practice attention to the feeling `I' is a mental activity, which takes the form of a thought or a perception. As the practice develops the thought `I' gives way to a subjectively experienced feeling of `I', and when this feeling ceases to connect and identify with thoughts and objects it completely vanishes. What remains is an experience of being in which the sense of individuality has temporarily ceased to operate.

The experience may be intermittent at first but with repeated practice it becomes easier and easier to reach and maintain. When self-enquiry reaches this level there is an effortless awareness of being in which individual effort is no longer possible since the `I' who makes the effort has temporarily ceased to exist. It is not Self-realization since the `I'- thought periodically reasserts itself but it is the highest level of practice. Repeated experience of this state of being weakens and destroys the vasanas (mental tendencies) which cause the `I'- thought to rise, and, when their hold has been sufficiently weakened, the power of the Self destroys the residual tendencies so completely that the `I'-thought never rises again. This is the final and irreversible state of Self-realization. This practice of self-attention or awareness of the `I'-thought is a gentle technique, which bypasses the usual repressive methods of controlling the mind. It is not an exercise in concentration, nor does it aim at suppressing thoughts; it merely invokes awareness of the source from which the mind springs.

The method and goal of self- enquiry is to abide in the source of the mind and to be aware of what one really is by withdrawing attention and interest from what one is not. In the early stages effort in the form of transferring attention from the thoughts to the thinker is essential, but once awareness of the `I'-feeling has been firmly established, further effort is counter-productive. From then on it is more a process of being than doing, of effortless being rather than an effort to be. Being what one already is effortless since beingness is always present and always experienced. On the other hand, pretending to be what one is not (i.e. the body and the mind) requires continuous mental effort, even though the effort is nearly always at a subconscious level. It therefore follows that in the higher stages of self-enquiry effort takes attention away from the experience of being while the cessation of mental effort reveals it. Ultimately, the Self is not discovered as a result of doing anything, but only by being.

As Sri Ramana himself once remarked:
`Do not meditate - be!
Do not think that you are - be!
Don't think about being - you are!`
Self-enquiry should not be regarded as a meditation practice that takes place at certain hours and in certain positions; it should continue throughout one's waking hours, irrespective of what one is doing. Sri Ramana saw no conflict between working and self-enquiry and he maintained that with a little practice it could be done under any circumstances. He did sometimes say that regular periods of formal practice were good for beginners, but he never advocated long periods of sitting meditation and he always showed his disapproval when any of his devotees expressed a desire to give up their mundane activities in favor of a meditative life.

- David Godman, ‘Be As You are’ (excerpt from the book)

vineri, 15 decembrie 2017

Mooji - Să fii născut din nou (Being born again)

https://leokamarius.blogspot.in/2017/12/mooji-sa-fii-nascut-din-nou-being-born.html

În "nașterea-din-nou", puterile tale intuitive sunt eliberate. Ele se expansionează, nu sunt limitate. Viața ta devine mai mult exprimată ca o formă de spontaneitate deoarece este liberă de capcanele minții temătoare sau de a trăi o viață guvernată de persoană. Viața e proaspătă. Nu mai unești punctele. Nu ai pus niciun punct acolo, decât punctele propriilor tale proiecții, care sunt ale unei persoane. Și dacă încerci doar să îți împlinești proiecțiile, atunci te oprești singur de la a intra complet în oceanul propriei tale existențe. Ceva în noi, o putere mai mare este mereu acolo să ne încurajeze în spiritul și vibrația Adevărului, unde e doar o încredere naturală ce apare ca uneori să pășești în față chiar cu ochii închiși, dacă aceasta e nevoia de moment.

Deci ai fost chemat aici să te naști din nou. Și niciunul nu se va uita în urmă și să simtă că a pierdut ceva prețios. Așadar, o mare încredere apare în inimă să se deschidă și mai plenar, să pună totul în focul care este invitația la eliberarea totală. Pentru că nu vei ajunge acolo doar prin cuvinte. Trebuie ca inima ta să fie aprinsă, să fie cuprinsă de foc. Ceva înlăuntru a trecut prin acel portal arzând și a apărut cu o putere și tărie dar nu cu mândrie, nu cu simțul de a fi special, cumva cu recunoștință și o încredere că dacă fiecare ființă, la modul colectiv sau în parte, te-ar respinge, nu ai să cazi pentru că ești într-o putere ce nu poate fi sfărâmată. Trebuie să îți revendici această putere...pentru că toate practicile, toate schimburile, întâlnirile, discursurile, totul te îndrumă iar și iar către Acela care este mereu prezent înlăuntrul tău. Acela e ceea ce e acolo.

Va veni o vreme când tot ce citești, fie că e în Biblie sau Bhagavad Gita, sau Ribhu Gita, sau Ashtavakra Gita, în Guru Grand Sahib sau în Coran, va corespunde cu pulsul vieții tale. Și e un lucru neobișnuit că scripturile scrise și întipărite în cerneală materială se vor preschimba în prezența citirii tale...așa încât în timp ce înțelegerea ta se schimbă, Biblia se schimbă în fața ta. Cuvintele se schimbă nu să îți spună ce să faci, ci să confirme ceea ce EȘTI. Când ești o persoană ai sentimentul că ți se spune ce să faci.
Când ești Sinele, Ființa, atunci îți confirmă ceea ce EȘTI.

Mooji
https://mooji.org/ 

Traducerea: Summairu (2017)


Citește și:
Mooji - Despre pretenția realizării Sinelui
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Mooji - Puterea adevăratei rugăciuni
Mooji - Fii mierea
Mooji - Capcana egoului

https://leokamarius.blogspot.in/2017/12/mooji-sa-fii-nascut-din-nou-being-born.html



In (this) 'born-againness," your intuitive powers are released. They are expanding, they are not bound up. Your life becomes more expressed as a form of spontaneity because it is free of the trappings of the fearful mind or life lived governed by the persona. Life is fresh. You are not joining the dots. You did not put any dots there, except the dots of your own projection, which is of a person. And if you are simply trying to fulfill your projections, then you're preventing yourself from fully entering the ocean of your own existence. Something in us, a great power is always there to encourage you in the spirit and the vibration of Truth, where there is just a natural trust emerging to sometimes step forward even with our eyes closed, if that is the need of the moment.

So you were called here to be born again. And no-one will look back and feel they have lost anything precious. So, great confidence comes in the heart to open up more fully, to put everything in the fire which is the invitation to complete liberation. Because you will not go there just on words alone. It has to be that your heart is set on fire. Something inside has gone through that burning portal and emerged with a power and a strength but not with pride, not with specialness, perhaps with gratitude and a confidence that if every being should collectively, together or apart, reject you, you will not fall because you stand in a power that cannot be broken. You must claim this power...because all the exercizes, all the exchanges, the encounters, the discourses, everything points you again to That which is ever present within yourself. That is what is there.

There will come a time when everything that you read whether it is in the Bible or the Bhagavat Gita, or the Ribu Gita, or the Ashtavakra Gita, in the Guru Grand Sahib or in the Quran, will correspond with your life's pulse. And there is a strange thing that the scriptures written and pressed in solid ink will change in the presence of your reading...that as your understanding changes, the Bible changes in front of you. The words change not to tell you what to do, but to confirm what you ARE. When you are the person it feels its telling you what to do. When you are the Self, the Being, it confirms what you ARE.


Mooji
https://mooji.org/

miercuri, 29 noiembrie 2017

Mooji - Greutățile vieții sunt daruri (Hardship is a gift)

Mulți oameni se întreabă: "Cum pot oamenii care trec prin atâtea greutăți să creadă în Dumnezeu sau să-L iubească pe Dumnezeu? Ce a făcut Dumnezeu pentru ei? El le-a dat doar greutăți."
Eu zic: Nu, nu, nu.
Prin greutăți El îmi dă toleranță și înțelepciune. Prin sărăcie el dă răbdare, recunoștință, înțelegeri interioare și bunătate. Prin boală el dă acceptare, smerenie și apreciere. Prin nesiguranță el m-a împins să contemplu, să investighez interior, să am încredere și să meditez la Ființare.
Acestea sunt daruri extraordinare - virtuți neprețuite.
Dacă Dumnezeu mi-ar fi dat doar bani, doar aș merge și i-aș cheltui și aș face lucruri stupide.
Dar greutățile, boala, și chiar respingerea mă ajută să-L caut mai hotărât și să-L găsesc, și să prețuiesc
prezența Sa neîntreruptă și iubirea Sa nepieritoare.
Multe ființe umane cred că Dumnezeu există doar ca să le dea ce vor ei. Dar Dumnezeu ne dă nu atât de mult ce ne dorim, ci mai mult ceea ce avem nevoie pentru a evolua, prin înțelepciune, cunoaștere și experiența directă a Adevărului cel viu.
Ai încredere în asta.
Astfel, ajungem să-L descoperim, să-L cunoaștem și să-L iubim pe El, Sinele Suprem, ca propriul nostru Sine.
Aceste lecții umane ne ajută să ne rafinăm conștiința și să ne trezim la Conștiința Ultimă Absolută ce suntem.

Mooji
https://mooji.org/ 

Traducerea: Summairu (2017)


Citește și:
Mooji - Despre pretenția realizării Sinelui
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Mooji - Puterea adevăratei rugăciuni
Mooji - Fii mierea
Mooji - Capcana egoului


https://leokamarius.blogspot.in/2017/11/mooji-greutatile-vietii-sunt-daruri.html


Many people wonder: ‘How can people who go through so much hardship believe in God or love God? What has God done for them? He has only given you hardship.’
I say: No, no, no.
Through hardship He gives me tolerance and wisdom. Through poverty he gives patience, gratitude, insights and kindness. Through sickness he gives acceptance, humility and appreciation. Through uncertainties he compelled me to contemplate, inquire, trust and meditate upon Being.
These are tremendous gifts - priceless virtues.
If God gave me only money, I would just go and spend it and do stupid things.
But hardship, sickness and even rejection help me to seek Him more determinedly and to find Him,
and to value His unbroken presence and unfading love.
Many human beings think God exists mainly to give them what they want. But God gives us not so much what we want, but more what we need in order to evolve, through wisdom, knowledge and direct experience of the living Truth.
Trust this.
Like this, we come to discover, know and love Him, the Supreme Self, as our very own Self.
These human lessons help us refine our consciousness and to wake up to the Ultimate, Absolute Awareness we are.

Mooji
https://mooji.org/

vineri, 27 octombrie 2017

Swami Lakshman Joo la picioarele lui Ramana Maharshi (Swami Lakshmanjoo at the feet of Ramana Maharshi)

https://leokamarius.blogspot.de/2017/10/swami-lakshman-joo-la-picioarele-lui.html

Swami Lakshman Joo Raina, care a murit în 1991, este recunoscut ca ultimul reprezentant proeminent al Shivaismului din Kashmir.


Când eram de vreo 20 și ceva de ani, cineva mi-a zis de Bhagavan Sri Ramana Maharshi. Atunci imediat am plecat din Kashmir și m-am dus la Tiruvannamalai. Când am intrat în salon, l-am văzut pe Bhagavan așezat pe sofa cu picioarele întinse. Am simțit fiori de bucurie. Bhagavan mi-a cerut să mă așez chiar în fața sa. M-am așezat și am privit lung la picioarele sale și am intrat în starea beatifică de samadhi.
Acele zile de aur au fost într-adevăr divine.

Într-o zi, eram încântat la culme de apropierea lui Bhagavan și am compus câteva sloka-uri (versuri) ca ofranda mea către el. Acestea sunau astfel:

"Sunt patru tipuri de corpuri: cel grosier (sthula), cel subtil (sukshma), cel cauzal (karana), și vidul (sunya). Transcenzând acestea (patru tipuri) este mărețul Deal Arunachala, care e slăvit ca forma Supremului atotcunoscător. Îl slăvim pe Sri Ramana, care beatific sălășluiește în propria Sa natură (swarupa), care e numită Arunachala, cel dintâi dintre cele mai mărețe dealuri. Mă refugiez la picioarele măreței înfățișări Ramana, cel care și-a realizat identitatea cu Domnul.
Emit numele yoghinului realizat Ramana, neîncetat. Mereu contemplu la Maharshi Ramana, sufletul realizat. Îmi ofer omagiile către ființa celestă Maharshi Ramana, cu toată inima. "

Când aceste sloka-uri (versuri) au fost aduse în fața lui Bhagavan, el a fost așa de mulțumit încât a explicat însemnătatea lor devoților care erau așezați în Salon.

Obișnuiam să merg pe Arunachala cu Bhagavan, unde el de obicei stătea pe o stâncă și eu eram așezat la picioarele sale. Odată un devot a luat aparatul foto să îi facă o poză lui Bhagavan. În acel moment Bhagavan mi s-a adresat: "Lakshmanjoo! Lakshmanjoo! Stai aici lângă mine. Acest bărbat ne va face o poză." Nu pot exprima ce Divine au fost acele zile ale șederii mele lângă Bhagavan și cât de binevoitor a fost el cu mine.

Am primit o copie a Căii Muntelui (aprilie 1983), unde fotografia mă arată pe mine la picioarele lui Bhagavan. Eleanor Pauline Noye (numărul 11 din cartea de mai jos) e și ea în poza de grup. Ea a vărsat lacrimi de bucurie când Bhagavan mi-a cerut să stau lângă el. Acelea au fost zile de aur pentru mine când am fost lângă Bhagavan, Domnul meu Divin!

- extras din Face to Face with Sri Ramana Maharshi (cap. 169, pag. 370)
Traducerea Summairu

Citește și:

Ramana Maharshi - Cine Sunt Eu? (Nan Yar?)

Învățăturile lui Sri Ramana Maharshi

Robert Adams & Ramana Maharshi - Doar Fii
Yogananda îl întâlnește pe Sri Ramana Maharshi
Lal-Ded - Cuvântul unei mistice rebele din Kashmir
Swami Lakshman Joo Raina, who passed away in 1991, is recognized as the last living pre-eminent exponent of Kashmir Saivism.

When I was in the twenties, some one told me of Bhagavan Sri Ramana Maharshi. Then and there I left Kashmir and proceeded to Tiruvannamalai. As I entered the Hall, I saw Bhagavan seated on a sofa with his legs stretched. I was thrilled with joy. Bhagavan asked me to sit in front of himself.
I sat and gazed at his Feet and entered the blissful state of samadhi.
Those golden days were indeed divine.

One day, I was overjoyed by the nearness of Bhagavan and composed a few slokas as my offering to him. These in effect stated:

“There are four types of body: the gross (sthula), the subtle (sukshma), the causal (karana) and the void (sunya). Transcending these (four types) is the great Hill Arunachala, which is praised as the form of the all-knowing Supreme. We worship Sri Ramana, who blissfully abides in His own true nature (swarupa), which is named Arunachala, the foremost among the foremost of Hills. I take refuge at the feet of the great personage Ramana who had realized his identity with the Lord.
I utter the name of the accomplished yogi Ramana, ceaselessly. I always contemplate on Maharshi Ramana, the realized soul. I offer my salutations to the celestial being Maharshi Ramana, whole-heartedly.”

When these slokas were placed before Bhagavan, he was so pleased that he explained them to the devotees who were seated in the Hall.

I used to go on Arunachala Hill with Bhagavan, where he used to sit on a rock and I would be seated at his Feet. Once a devotee took out a camera to take a picture of Bhagavan. At that time Bhagavan addressed me, “Lakshmanjoo! Lakshmanjoo! Sit here by my side. This man is going to take a picture of us.” I cannot express how Divine were those days of my stay near Bhagavan and how kind he was to me.

I have received a copy of The Mountain Path (April 1983), where the photograph shows me seated near Bhagavan. Eleanor Pauline Noye [No. 11 in the book below] is also seen in the group-picture. She shed tears of joy
when Bhagavan asked me to sit near him. Those were golden days for me when I was near Bhagavan, my Divine Lord!

- excerpt from Face to Face with Sri Ramana Maharshi (ch. 169, p. 370)